Patarea frunzelor – Blumeriella jaapii

Pătarea frunzelor – Blumeriella jaapii: O amenințare majoră pentru livezile de cireș și vișin 🍒

Blumeriella jaapii este agentul patogen fungic responsabil de una dintre cele mai severe și răspândite boli care afectează speciile de cireș (Prunus avium) și vișin (Prunus cerasus), precum și alte specii din genul Prunus. Cunoscută popular sub numele de Antracnoza cireșului sau Pătarea purpurie a frunzelor, această boală poate provoca defolierea prematură a pomilor, cu consecințe grave asupra sănătății pe termen lung a plantației și asupra randamentului culturii.

🔍 Simptome și recunoaștere în livadă

Boala se manifestă preponderent pe frunze, fiind mai puțin întâlnită pe ramuri și fructe. Identificarea timpurie a simptomelor este crucială pentru un management eficient:

• Pete pe fața superioară: Inițial, pe partea superioară a frunzelor apar numeroase pete mici, punctiforme, cu diametrul de 2-3 mm. Acestea au o culoare roșu-purpurie și margini difuze (neclare).
• Evoluția petelor: În timp, petele se măresc, se unesc și duc la îngălbenirea generală a frunzei. Limba frunzei capătă un aspect galben cu pete purpurii.
• Mucegaiul albicios (Sporulația): Pe partea inferioară a frunzelor, în dreptul petelor, se formează mici pustule (fructificațiile ciupercii) care conțin sporii. Acestea se manifestă ca un mucegai albicios și sunt vizibile mai ales pe vreme umedă.
• Defolierea: Atacul puternic determină uscarea, fragilizarea și căderea prematură a frunzelor, adesea în lunile iulie-august. Pomii pot rămâne complet defoliați în plină vară, cu excepția câtorva frunze din vârf.

Atenție: Spre deosebire de ciuruirea frunzelor (Stigmina carpophila), unde țesutul din dreptul petelor cade, lăsând perforații („shot-hole”), în cazul atacului cu Blumeriella jaapii, defolierea se produce fără ciuruire.

---

🦠 Ciclul de viață al patogenului și factorii favorizanți

Ciuperca Blumeriella jaapii (stadiul teleomorf, perfect) supraviețuiește iarna sub formă de miceliu pe frunzele căzute pe sol.

1. Infecția primară (Primăvara): Odată cu venirea primăverii și apariția umidității, din frunzele infectate se eliberează ascospori (spori sexuali). Aceștia sunt transportați de vânt și ploaie și realizează primele infecții pe frunzele tinere, când acestea sunt complet dezvoltate (de obicei mai-iunie). Infecția are loc prin stomate (pori).
2. Infecțiile secundare (Vara): Pe vreme ploioasă și la temperaturi optime (15-20°C), pe fața inferioară a frunzelor atacate se formează conidii (spori asexuați) în pustulele albicioase. Acestea sunt dispersate rapid de vânt și ploaie, producând infecții repetate pe tot parcursul verii, ceea ce duce la răspândirea rapidă a bolii și la defolierea timpurie.

Factori de risc: Umiditatea ridicată și temperatura moderată (15-20°C) sunt principalele condiții care favorizează germinarea sporilor și extinderea rapidă a bolii, în special în anii ploioși.

---

📉 Impactul economic

Defolierea prematură este cel mai grav efect al bolii.

• Slăbirea pomilor: Fără frunze funcționale în timpul verii, pomii nu pot realiza fotosinteza în mod corespunzător și nu acumulează suficiente substanțe de rezervă pentru iarnă.
• Vulnerabilitate: Această slăbire le reduce rezistența la gerurile iernii, putând duce la decesul pomilor tineri sau la încetinirea creșterii și diferențierii mugurilor de rod.
• Producția: În anii următori, se observă o diminuare a vigorii, o reducere a fructificării și o scădere a calității fructelor (dimensiuni mai mici).
• Pepiniere: În pepiniere, puieții atacați devin necorespunzători pentru altoire, iar materialul săditor își pierde calitatea.

---

🛡️ Măsuri de prevenire și combatere

Combaterea eficientă necesită o strategie integrată care să cuprindă atât măsuri culturale (profilactice), cât și chimice (terapeutice).

1. Măsuri culturale (Profilaxie)

• Igiena culturală: Cea mai importantă măsură. Strângerea și distrugerea (arderea sau îngroparea adâncă) a frunzelor căzute toamna sau primăvara, pentru a elimina sursa principală de infecție (miceliul iernat).
• Drenaj și aerisire: Asigurarea unui drenaj corespunzător al apei în livadă. Efectuarea de tăieri corecte pentru a permite pătrunderea luminii și o bună circulație a aerului în coroană, reducând umiditatea ambientală.
• Densitate: Asigurarea unei densități optime a pomilor pentru a evita supraaglomerarea.

2. Măsuri chimice (Tratamente)

Tratamentele cu fungicide se aplică preventiv, la avertizare, în perioadele critice:

• Tratamentul de repaus (Iarna târziu/Primăvara devreme): Stropiri cu produse pe bază de cupru (de exemplu, Zeamă Bordeleză) pentru reducerea rezervei de infecție.
• Tratamente în vegetație: Aplicarea fungicidelor sistemice și de contact începe la 1-2 săptămâni după desfacerea mugurilor și se repetă pe tot parcursul perioadei de vegetație, mai ales în anii ploioși.
  • Fungicide recomandate: Score250 EC, Signum, Captan, Merpan, Dodifun SC, Champ, Alcupral, etc. (se vor respecta strict recomandările de pe eticheta produselor omologate).
• Schema de tratament: Se alternează tipurile de produse pentru a preveni apariția rezistenței la patogen.

Concluzie: Controlul bolii „Pătarea frunzelor” cauzată de Blumeriella jaapii depinde în mare măsură de vigilența fermierului și de aplicarea consecventă a măsurilor de igienă culturală, dublate de tratamente fitosanitare aplicate la momentul oportun.

„Dumneavoastră ce tratamente aplicati pentru prevenirea si combaterea acestei boli?

Lăsați-ne mai jos un comentariu și împărtășiți-vă experiența cu ceilalți pomicultori !”