Cătina se mulțumește cu un teren sărac, nu cere îngrășăminte cu azot și rezistă la ger și la secetă. Are în schimb câteva particularități pe care e bine să le cunoști înainte de plantare: plante femele și plante mascule, rod pe ramurile anului trecut și o recoltare cu totul diferită de a celorlalți pomi.
Mai jos găsești pașii pentru înființarea unei plantații de cătină, de la alegerea soiurilor până la prima recoltă, cu datele soiurilor românești Mara, Clara, Cora, Dora și Andros. Informațiile tehnice vin de la pepiniera Orberry Farm din Orbeni, județul Bacău, care înmulțește aceste soiuri, iar datele soiurilor, din fișele lor oficiale. Iar dacă te gândești să plantezi chiar acum, toamna e unul dintre cele două momente bune.
Ce e bine să știi înainte de a planta cătină
- Are plante femele și plante mascule. Doar femelele fac fructe, iar ca să rodească au nevoie de polen de la o plantă masculă din apropiere.
- Polenizarea o face vântul, nu albinele.
- Rodește pe lăstarii crescuți în anul precedent.
- Fructele se recoltează tăind ramurile cu rod, nu boabă cu boabă. De aceea, o plantă se recoltează de obicei o dată la doi ani.
- Intră pe rod în anul al treilea de la plantare, iar producția e aproape deplină din anul 3–4.
- Își face singură azotul. Bacteriile din nodozitățile de pe rădăcini fixează azotul din aer.
Soiurile românești de cătină: Mara, Clara, Cora, Dora și Andros
Cele cinci soiuri au fost create de amelioratorul Alexandru Vulpe, la Centrul de Excelență pentru Cultura Cătinei de la Arad. Au fost omologate în 2010 și sunt înscrise în Catalogul Oficial al soiurilor din România. Patru sunt soiuri femele, de rod, iar Andros e polenizatorul. Se cultivă de la câmpie până la 1.200 m altitudine.
| Soiul | Mara | Clara | Cora | Dora |
| Fructul | alungit, portocaliu intens | alungit, galben strălucitor | aproape rotund, galben-portocaliu | sferic, portocaliu închis spre roșu |
| Mărimea boabei | 8–10 mm, ~0,65 g | 9–12 mm, ~0,78 g | 10–12 mm, ~0,54 g | 7–8 mm, ~0,50 g |
| Coacerea | la ~10 zile după Clara | prima | la ~15 zile după Clara | la ~20 de zile după Clara |
| Fereastra de recoltare | 25–30 de zile | 10–12 zile | 12–14 zile | 12–14 zile |
| Producția | 20–22 t/ha | 23–25 t/ha | 20–22 t/ha | 14–16 t/ha |
| Zahăr (°Brix) / aciditate | 15,1 / 5,2% | 11,3 / 4,5% | 12,3 / 4,2% | 8,4 / 4,5% |
| Vitamina C (mg/100 g suc) | 380 | 340 | 340 | 1.050 |
| Ulei în fruct | 6,2% | 4,8% | 5,2% | 5,6% |
| Carotenoizi (mg/100 g) | 12,8 | 13,9 | 22,5 | 32,2 |
| Spinii | 4–5 cm | 3–5 cm | 5–6 cm | 2–4 cm |
Sursa: fișele oficiale ale soiurilor (Pomologia României), transmise de Orberry Farm. Valorile au fost obținute în plantații mature, irigate, cu schema 3,5 × 1,25 m.
Fiecare soi are punctele lui forte:
- Clara are cele mai mari fructe și cea mai mare producție. În primii ani e sensibilă la vânt, care îi poate rupe ramuri din coroană.
- Mara are aromă de fructe exotice și cea mai lungă fereastră de recoltare. E sensibilă la fusarioză și verticilioză, așa că îi trebuie un teren bine drenat.
- Cora e rustică, foarte bună pentru procesare și rezistentă la fusarioză. Are spini ceva mai mulți decât celelalte.
- Dora e cea mai bogată în vitamina C și carotenoizi și are spini puțini. În primul an crește încet, cu ramuri aplecate, iar producția e mai mică decât la celelalte.
- Andros, polenizatorul, înflorește mult timp și are polen abundent. Polenizează toate soiurile femele de cătină cultivate în România, iar polenizarea e bună din anul al treilea.
Plantate împreună, soiurile întind recolta pe aproximativ șase săptămâni, din a doua jumătate a lui august, cu Clara, până în octombrie, cu Dora.
Alegerea terenului
- Soare din plin. Cătina nu se plantează la umbră sau lângă păduri înalte.
- Sol sărac, dar drenat. Se mulțumește cu soluri nisipoase sau pietroase, chiar erodate. Ce nu-i place e solul greu, compact, în care apa stagnează: excesul de umezeală e principala cauză de pierderi.
- pH între 6 și 8, adică de la ușor acid la alcalin.
- De la câmpie la deal. Crește bine până la 1.200 m și, odată prinsă, rezistă la ger și la secetă.
- Pantele cu drenaj bun sunt foarte potrivite. Cătina e folosită și pentru stabilizarea versanților.
Pregătirea terenului
- Curățarea de vegetație lemnoasă și de buruieni perene.
- Arătura adâncă, sau scarificarea pe terenurile compacte, cu câteva luni înainte de plantare, urmată de nivelare.
- Analiza de sol, pentru pH și pentru conținutul de fosfor și potasiu. Azot nu e nevoie: cătina și-l face singură.
- Pichetarea rândurilor, de preferat pe direcția nord–sud, ca plantele să fie luminate uniform.
- Irigarea prin picurare, montată înainte de plantare, acolo unde se poate. Nu e obligatorie ca plantele să se prindă, dar face diferența în primii doi ani și la producție.
Dacă terenul nu e gata pentru toamna aceasta, primăvara devreme e a doua fereastră bună de plantare.
Schema de plantare și polenizatorii
Schema recomandată pentru plantațiile comerciale este de 3,5 m între rânduri și 1,25 m între plante pe rând, adică aproximativ 2.285 de plante la hectar. E schema în care au fost evaluate soiurile și lasă loc de trecere pentru lucrări și pentru recoltare.
Pentru polenizare se pune un Andros la 8 plante femele, distribuit uniform: de exemplu, fiecare a noua plantă de pe rând, decalat de la un rând la altul. Pe un hectar, asta înseamnă circa 254 de plante de Andros și 2.031 de plante femele. Pe parcelele mici sau expuse vântului, raportul poate crește la un Andros la 6–7 femele.
Pentru că polenul îl duce vântul, polenizatorii se răspândesc în toată plantația, nu se grupează la margine.
Ca să eșalonezi recolta, poți planta 2–3 soiuri femele pe rânduri separate, de exemplu Clara, Mara și Cora sau Dora, fiecare rând cu polenizatorii lui.
Plantarea, pas cu pas
Când: toamna, după căderea frunzelor (octombrie–noiembrie), sau primăvara devreme (martie–aprilie), cu plantele în repaus vegetativ. Unde irigarea e limitată, toamna e de preferat.
Ce plantezi: puieți certificați de un an, cu rădăcină goală, tăiați la 60 cm, cu etichetă oficială. Așa știi sigur ce soi plantezi, nu un puiet din sămânță cu rod nesigur.
- La primire, puieții se stratifică imediat într-un șanț, cu rădăcinile acoperite cu pământ reavăn, până la plantare. Rădăcinile nu se lasă la aer sau la soare.
- Fasonarea: rădăcinile se scurtează ușor.
- Mocirlirea: rădăcinile se înmoaie într-un amestec de pământ și apă, de consistența smântânii.
- Adâncimea: locul de unde pornesc rădăcinile ajunge la 7–8 cm sub nivelul solului.
- Tasarea și udarea: pământul se tasează bine, apoi se toarnă 5–10 litri de apă la plantă.
- Scurtarea: după plantare, puietul se scurtează la 45–50 cm, după vigoare.
- Tutorele: cătina tânără are tulpina flexibilă și e sensibilă la vânt, așa că se leagă de un tutore.
Tăierile și recoltarea
Formarea coroanei. Plantei i se lasă un trunchi de 40–50 cm, din care pornesc ramurile de schelet. Coroana se ține aerisită și joasă, ca recoltarea să fie ușoară.
Recoltarea e și tăiere. Cătina rodește pe lăstarii crescuți în anul precedent, iar fructele se culeg tăind ramurile cu rod. Ramurile tăiate lasă cepi, din care cresc lăstarii care vor rodi peste doi ani. Fructele se desprind apoi de pe ramuri, de regulă după congelare.
De aceea, o plantă se recoltează de obicei o dată la doi ani, iar plantația se împarte în parcele recoltate prin rotație, ca în fiecare an să ai recoltă.
Întreținerea. Se scot ramurile uscate, rupte sau care se încrucișează, iar coroana se rărește acolo unde e prea deasă. Tăierile se fac în repaus vegetativ.
Lucrările din primii ani
- Anul 1: irigare la nevoie, mai ales în iulie–august; buruienile de pe rând se țin în frâu mecanic sau cu mulci, fără erbicide pe rândul tânăr; toamna se completează golurile și se verifică legăturile de la tutori.
- Anii 2–3: se taie drajonii, lăstarii care pornesc din rădăcini. Toate soiurile drajonează puternic în primii 4–5 ani, iar drajonii se scot cât sunt tineri. Tot acum se fac tăieri ușoare de formare, iar intervalul dintre rânduri se ține înierbat și cosit sau lucrat.
- Anii 3–4: vine prima recoltă însemnată și se stabilește rotația parcelelor recoltate.
- Fertilizarea: fără azot. Fosfor și potasiu doar la nevoie, după analiza solului.
Sănătatea plantației
Principala problemă a cătinei e fusarioza, o ofilire favorizată de excesul de apă. Se previne de la început: cu un teren bine drenat și cu soiuri potrivite. Cora, Clara și Andros au rezistență bună, Dora e tolerantă, iar Mara cere cea mai mare atenție la drenaj.
Dăunătorii sunt rari. Potrivit Orberry Farm, plantațiile de cătină din România sunt conduse, în marea lor majoritate, în sistem ecologic.
Știați că…?
- Dora are în suc 1.050 mg de vitamina C la 100 g, de aproape trei ori mai mult decât Mara, Clara și Cora.
- La Clara, cu boabe de aproape 0,8 g, un kilogram de fructe înseamnă în jur de 1.300 de boabe.
- Potrivit Orberry Farm, cu cele cinci soiuri s-au înființat în România peste 2.000 de hectare de plantații comerciale.
- Mara are o fereastră de recoltare de 25–30 de zile, de două ori mai lungă decât a celorlalte soiuri.
De unde iei puieți
Puieți certificați din soiurile Mara, Clara, Cora, Dora și Andros produce pepiniera Orberry Farm, din Orbeni, județul Bacău. Orberry Farm este deținătorul cu drepturi de multiplicare exclusive asupra acestor soiuri. Comanda minimă e de 500 de plante, așa că pepiniera lucrează pentru plantații.
Pentru câteva plante în grădină, cauți pe Harta Pepinierelor din România. Regula rămâne aceeași: lângă plantele femele pui cel puțin un mascul.
Iar despre fruct, ce conține și cum se consumă, citești în articolul Beneficiile cătinei.
Surse
- Orberry Farm, Orbeni, jud. Bacău: materiale tehnice transmise pentru pomicultor.ro, octombrie 2026, și orberryfarm.ro
- Fișele oficiale ale soiurilor Mara, Clara, Cora, Dora și Andros, din Pomologia României, Editura Ceres, transmise de Orberry Farm